Antreprenoriat si brand

 

Să recunoaștem, suntem într-un climat economic sordid, cultura antreprenorială este quasi-inexistentă, iar odată cu absența asta și consecințele sunt mai ample decât credem.

Iată atașat un fragment din volumul pe care îl pregatim pe aceasta tema:

Brand, mediu, antreprenoriat

Când ai o cultură media în care presa de business, bibliotecile, interviurile, testimonialele, reportajele actorilor din mediul de afaceri sunt pur și simplu ignorate sau falimentate și nimic nu reprezintă un eveniment, nimic nu creează irumpere și atenție, în prime-time, către ceea ce merită și trebuie menționat, personal prefer și recomand falimentul instituției respective pentru simplul motiv că este, ceea ce numesc brand toxic. Consider că preeminența acestor branduri toxice, atât cât vor mai dura ele, este de maximă importanță pentru antreprenori și, pe parcursul acestui volum, voi derula argumentele privite din postura antreprenorului.

Antreprenoriatul este expresia cea mai pregnantă formă de manifestare a culturii libertății și a societății deschise. Ori, când rolul acestuia, în cetate, este quasi-inexistent dar antreprenoriatul și mediul de business suferă imens de pe urma ignoranței irizate din prea multe dimensiuni, lucrurile sunt grave. Și se leagă de receptările defecte și total incoerente ale mediului de business. Nu poți să vorbești de mediul de afaceri, în societatea democratică, cât este democratică, atâta vreme cât ignori, prin legi și acte tocmai existența antreprenorilor. Pe de altă parte și antreprenorii au porțiunea lor semnificativă de vină, și asta o vom vedea pe parcursul volumului.

Așadar, datorită compromisurilor masive ale televiziunilor, dar și ale prezenței lor online, din antreprenoriatul autohton, transpar majoritar personaje de tipul Becali, Vântu, Voiculescu sau alte personaje ale căror afaceri sunt direct legate de fosta securitate sau racordate direct la afaceri oneroase cu statul. Dacă aparițiile acestora pică în plan secund, în prim-plan-ul vieții cotidiene, de pe la 17.00 în sus, mentalul colectiv este asaltat de isprăvile manelistilor sau de fauna care gravitează în jurul acestora.

Ori, aspectul acesta, coroborat cu faptul că antreprenorul român este, de departe, cel mai supus devălmășiei administrative, face ca doar cei încăpățânați și quasi-iraționali, doar cei făcuți dintr-o fibră rezistentă și minerală să reziste și să creeze, atât cât se poate, în România.

Arheologie nouazecista

În fond, istoria economică și culturală a capitalismului se suprapune, de la începuturi, cu antreprenoriatul. Iar consecințele au fost masive, generațiile economice de după celebra lege Glass-Steagall, din 1933, au creat mai mult de 5 decenii de creștere antreprenorială masivă și galopantă impregnându-i occidentului o traiectorie fructuoasă în business. Antreprenoritatul funcționează atâta vreme cât este încurajat, atât vreme cât măcar o câtime din atenția publică este preocupăată de ceea ce se întâmplă aici.

Deși evidența este covârșitoare și antreprenoriatul românesc de după 1989 a reinventat de foarte mult ori și roata, și căruța, și măgarul, de la foamea de libertate, bani și putere a chioșcarilor inițiali nouăzeciști obținută cu mărfuri turcești sau chinezești de contrabandă și de proastă caliate, până la mogulii știuți, prin vedetele cartonate de business impregnate în status-ul actual, capitalismul românesc mai vizibil a funcționat cumva sub tutela lui anything goes. Și a mers. Bine de tot, de curând lacrimogen sau suicidal, patetic ca pișatul ochilor de politician atins în aripă de fiorul dulceag al țărișoarei față în față cu ipoteza zăbrelelor.

Pe de altă parte, în 2015, să deplângi starea, nația și comuniștii că te împiedică să faci, să creezi (adică să învinuiești sistemul), este anacronic, provincial și total neproductiv, așadar nu asta facem aici. Mai degrabă descriem câteva resorturi exterioare care generează status-quo-ul.

Ce spunem însă în volumul de față este că, în fapt, mai bine, mai profitabil și mai sănătos pentru tine și inițiativa ta este să observi realitatea cu maximă acuratețe, al viitoarei companii și poate al viitorului brand pe care îl imaginezi într-o societate căreia nu-i pasă și nu-i va păsa de tine și sub tutela unei administrații total incoerente. Pentru că da, nu vei avea niciodată o companie majoră și spirit antreprenorial atâta vreme cât nu vei fi cu ochii în patru și nu-ți vei asuma cadrul specificul național – adică nepăsare, bătălie mută, agresivitate paranoidă a reprezentanților statului, munți de frustrare.

Discernământul, în afaceri și antreprenoriat este greu de construit pentru că, în afară de lucrurile obiective care nu țin de tine, te vei lupta tot timpul cu propriul ego și cu anumite refuzuri de natură interioară de privi lucrurile frontal, exigent și dur cu propria persoană și organizație. Implică multe etape și multă experiență, nu ți-l dă nicio instituție, nicio instanță exterioară și niciun training. Este cumul de factori, de experiențe, lecturi, know-how și mindset. Pentru că a reuși în România ca antreprenor înseamnă nu numai lupta cu un sistem paranoic, ci adaptabilitate la mediu fără a te compromite.

sursa foto: http://christiangerth.deviantart.com/art/Wolves-in-sheep-s-clothing-186587796